Arhiva editoriale
 Următoarea transmisie LIVE:
In fiecare duminica dimineata de la ora 9:00 si duminica seara de la 18:00.

Versetul zilei:

Bebeluşul Isus în mâinile lui Dumnezeu





Acum câteva zile am făcut cunoştinţă cu Luisa, verişoara mea ce tocmai a împlinit o lună de zile. Un bebeluş drăguţ, îmbrăcată în roz şi care, din motive necunoscute, îi plăcea să doarmă cu mâna dreapta ridicată pe lângă cap şi pumnul strâns. Iar de dormit, dormea bine, indiferent de zgomotele din cameră: poveştile familiei, telefoane sau muzică. Un somn adânc şi liniştit.
Citind pasajele Biblice despre naşterea Domnului Isus mi-am reamintit de Luisa. Oare aşa dormea şi bebele Isus când au venit păstorii? Era somnul Lui la fel de liniştit în drum spre Egipt? Nu mi se pare deloc fără temei imaginea bebeluşului Isus ascuns cu mult drag în braţele mamei, în timp ce iadul şi cerul luptă pentru viaţa Lui.
Nu cred că sunt foarte obişnuită cu ideea unui Isus lipsit de putere şi neştiutor de ce se întâmplă în jurul Său. Isus, bineînţeles, este Cel fără de început, Alfa şi Omega, Cel care va veni să judece întreg pământul. Dar, ciudat, această perioadă din viaţa Mântuitorului nostru, timpul lui ca bebeluş,  mă ajută să Îl iubesc şi mai mult.  El, care a vindecat orbii, a eliberat de demoni, a hrănit mii de oameni şi a umblat pe mare, a fost un bebeluş ca Luisa. Dependent de oamenii din jurul Lui şi, mai ales, de intervenţia directă a lui Dumnezeu. Minunea  întrupării rămâne pentru mine un mister, dar realitatea  ei este temelia vieţii mele.
Ce extraordinare sunt deciziile lui Dumnezeu! Câtă înţelepciune cuprind gândurile Tatălui nostru! Cum ar fi putut să apară Mântuitorul lumii, cel cu cea mai mare putere de pe pământ, decât ca un bebeluş? Nu a coborât din cer, deşi atunci toate popoarele lumii l-ar fi cunoscut; nu a decis să ia în stăpânire fiinţa cuiva, deşi i-ar fi fost foarte uşor. A decis să se lase zămislit, ţesut în pântecele unei tinere femei.

Read more...

”Gustați și vedeți ce bun este Domnul!"


Psalmul 34:8


 Toamna ne încântă cu frumusețile ei pline de farmec, cu simfonia frunzelor colorate, cu parfum de mere coapte și dulceața strugurilor din vie. Dacă e să mergem la piață, suntem îmbiați să gustăm din bunătatea roadelor toamnei și ori de câte ori cineva ne îndeamnă să gustăm ceva e pentru ca să ne convingem noi înșine de cât de bun este acel lucru.

  Dar verbul ”a gusta” nu se rezumă numai la a gusta bucate de tot felul, ci merge și în sfera spirituală. Ca și creștini, suntem atacați în fiecare zi de ispite de orice fel și gânduri vin în mintea noastră să ”gustăm” și noi din plăcerile acestei lumi. Colegii de la școală sau de la locul de muncă ne îmbie să ”gustăm„ tot felul de plăceri de moment, spunând adesea că noi nu știm să ”gustăm viața din plin”.

Read more...

”Amintiri din timpul verii II"



Iosua
După 40 de ani de pribegie prin pustiu am ajuns la Iordan - hotarul ţării Canaanului. Apele râului erau mari în timpul verii şi se revărsau peste toate malurile sale (Iosua 3:15). De partea cealaltă ne aştepta Ierihonul, o cetate întărită cu ziduri groase, de necucerit. Moise murise şi tot poporul dorea să vadă dacă Domnul mai este cu noi cum a fost pe vremea părinţilor noştri, când s-au despicat apele şi au trecut marea ca pe uscat. Chiar dacă eram un luptător viteaz, ştiam că luptele de cucerire a ţării Canaanului nu le vom putea câştiga prin forţele noastre proprii. Dar, Dumnezeu ne-a promis că orice loc pe care îl va călca talpa picioarelor noastre va fi al nostru, aşa că încrezându-ne în promisiunea Lui am pornit să cucerim ţara. Domnul a făcut lucruri minunate în mijlocul nostru oprind miraculos apele Iordanului aşa că am trecut cu tot poporul pe uscat. Nu au trecut multe zile şi cetatea Ierihonului a căzut înaintea noastră fără luptă, ci doar prin puterea Lui. Apoi, la mica cetate Ai am învăţat cu durere că Dumnezeu este cu noi doar atunci când suntem şi noi cu El şi ascultăm de poruncile Lui... Nu am timp acum să vă povestesc tot ce s-a întâmplat... cum s-a oprit Soarele la lupta de la Gabaon, cum Dumnezeu a trimis înaintea noastră viespile bondăreşti şi grindina împotriva uriaşilor ţării, cum şi-a împlinit toate făgăduinţele şi am luat în stăpânire toată ţara Canaanului.
Dacă vreţi şi voi să aveţi parte de isprăvi mari vă spun secretul meu: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta, cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8).
 
Samson
Deși toți oamenii mă cunosc pentru puterea mea nemaipomenită, am să vă povestesc ce le-am făcut filistenilor într-o vară când m-au lăsat fără nevastă. Ca să mă răzbun am prins 300 de vulpi, nu vă spun cum, apoi le-am legat două câte două de cozi cu câte o făclie aprinsă la mijloc. Parcă le văd și acum cum se mai zvârcoleau și scheunau bietele animale speriate. Apoi le-am dat drumul în holdele coapte ale vrăjmașilor și au aprins atât snopii strânși cât și grâul încă în picioare, ba chiar și grădinile de măslini. Filistenii înfuriați au venit să mă prindă, dar Duhul Domnului mi-a dat putere și cu o falcă de măgar am ucis 1000 de oameni. Apoi fiindu-mi foarte sete am strigat după ajutor și Dumnezeu a despicat stânca din Lehi și a făcut să țâșnească ”izvorul celui ce strigă” (Jud. 15).
 

Read more...

Amintiri din timpul verii (partea I)

                                                                                                                                                            

Noe
După ce am ieşit din corabia prin care am fost scăpaţi de apele potopului am adus jertfe, iar Dumnezeu a încheiat cu noi un legâmânt veşnic. Practic, eu şi familia mea am trăit prima vară de pe acest pământ (Gen 8:22). Dumnezeu a promis că nu va mai nimici lumea prin apă, că nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, iarna şi vara, iar ca semn al legământului ne-a dat curcubeul. Am învăţat atunci că dacă eşti neprihănit, umbli cu Dumnezeu şi asculţi de poruncile Lui, chiar când ţi se par ciudate vei avea parte de izbăviri miraculoase.
 
Avraam
În timpul călătoriei mele spre ţara promisă, mă adăposteam la uşa cortului, în timpul zădufului zilei, când am avut parte de trei oaspeţi diferiţi de toţi ceilalţi pe care i-am avut vreodată. Le-am pregătit în grabă o masă, acolo lângă stejarii lui Mamre şi ne-am aşezat la umbră ca să povestim. Mi-au făgăduit că anul următor vom avea un fiu. Am crezut totuşi cuvântul Domnului, chiar dacă eu aveam 99 de ani, iar soţia mea... 89. După ce au plecat doi dintre ei, al treielea mi-a destăinuit hotărârea pe care a luat-o cu privire la Sodoma şi Gomora. Am îndrăznit atunci să mijlocesc de şase ori până când am obţinut garanţia salvării cetăţilor în schimbul a zece oameni buni. (Gen. 18).
 
Iacov
Ameninţat de Esau, am fugit şi am ajuns departe la unchiul meu Laban. El m-a primit la început cu bucurie, dar mai pe urmă am trudit la el în condiţii aspre, ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi. Totuşi, şapte ani cât am slujit în căldura arzătoare a soarelui pentru Rahela, mi s-au părut doar vreo câteva zile, pentru că o iubeam mult. (Genesa 29-31).
 

Read more...

Rugaciune sau razboi?

Deşi sună cam „drastic”, cam acesta e mesajul multor lucrări şi vedenii pe care unii slujitori ai Domnului le-au avut în ultima vreme. Poate obişnuim să „cercetăm toate lucrurile”, mai ales când este vorba despre prorocii, dar e bine să nu le dispreţuim – Dumnezeu mai vorbeşte şi azi. Însă chiar şi în lipsa lor, probabil majoritatea dintre noi suntem în temă cu ştirile şi recunoaştem că nu sună prea încurajator. Unii tineri din biserica noastră au avut şi visuri în care se arăta „mult sânge”. Toate aceste lucrări semnalează nevoia unirii creştinilor în rugăciune, prin zile speciale de post şi mijlocire.
Fără a încerca să stârnim panica, ne întrebăm totuşi: ce ne costă să ne rugăm? Să presupunem că toate aceste temeri sunt bazate pe supoziţii, însă Biblia ne îndeamnă să ne rugăm pentru ţara în care locuim. Putem să ne împlinim această datorie chiar şi pe timp de pace. Dacă nu se roagă „pocăiţii”, cine se va ruga? Dacă nu mijlocim noi, cine va mijloci?
Azi dimineaţă la timpul meu de părtăşie „s-a întâmplat” să citesc din Luca 19:41-44:
Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”  Deşi pasajul se referă la cetatea Ierusalimului, aceste cuvinte pot fi valabile şi în dreptul României. Cine ştie dacă lucrurile care pot da pacea nu se vor ascunde în curând de ochii noştri... Nu putem spune că România n-a avut o vreme a cercetării şi un timp în care să se pocăiască. Dar oare cât mai durează răbdarea lui Dumnezeu?

Read more...

Barierea Leviticului




Rândurile ce urmează sunt doar pentru aceia care la începutul acestui an şi-au propus ca în 2014, pe lângă alte obiective mai mult sau mai puţin măreţe, să citească şi Biblia în întregime, dar care s-au lăsat păgubaşi când au dat de ”facerea Cortului Întâlnirii” și de descrierea amănunțită a jertfelor și ritualurilor levitice.
Oare nu așa se întâmplă de obicei?
Pornești plin de avânt, hotărât (ca măcar de data asta) să reușești să lecturezi textul Scripturii de la un capăt la celelălalt.
Din Genesa îți aduci aminte de felul în care a fost făcută lumea – total diferit de cum ai învățat la şcoală. Astfel Dumnezeu în şase zile a creat: lumina, cerurile, pământul şi verdeaţa de pe el, luminătorii mari şi mici, păsările şi peştii, iar în cea de-a şasea zi vieţuitoarele uscatului şi nu în ultimul rând – coroana creaţiei sale - pe Adam şi Eva, iar a şaptea zi S-a odihnit.
Treci repede peste păcatul primilor oameni, ajungi la „Potopul lui Noe”, apoi la Babel şi în cele din urmă urmărești pe strămoşul poporului Israel, „tatăl tuturor credincioşilor” – Avraam. Te impresionează viaţa lui de dedicare, şi ai ceva emoţii când trebuie să îl aducă pe Isaac ca jertfă. Ştii, totuşi, încă din copilărie din „Biblia povestită copiilor” că totul se încheie cu bine şi Dumnezeu pregătește pentru Avraam un berbece pe care să îl aducă jertfă în locul fiului său. Citești apoi despre credinciosul Isaac, de zbucimata viaţă a lui Iacov şi ești captivat de comportametul exemplar şi integru al tânărului Iosif.

Read more...

Teama

„Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm „Ava!” adică „Tată!” (Romani 8:15).
 
Există şapte emoţii pe care orice om, indiferent de cultura din care provine, le poate identifica. Teama se numără printre ele. Există însă teamă constructivă şi teamă distructivă.
Teama constructivă este aceea care ne fereşte de pericole: ne e teamă să atingem un vas fierbinte, de exemplu. În plan spiritual, trebuie să avem frică de Dumnezeu: „Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!” (Psalmul 33:8). Această teamă este o teamă „sănătoasă”, în sensul că oamenii, fiind creaţia lui Dumnezeu, trebuie să-L respecte, să-I arate o „teamă sfântă”. În acest fel ne apropiem de Dumnezeu cu responsabilitate şi reverență. Totuşi, păcatul poate perverti această frică, transformând-o într-o teamă iraţională, distructivă. Teama iraţională se manifestă prin faptul că ne temem exagerat de un lucru, uneori fără a avea o justificare anume. Cum este posibil să experimentăm teama distructivă? Cel rău ne şopteşte adesea gânduri care ne fac să punem la îndoială credinţa, iar acest lucru este asemănător cu ceea ce a experimentat Eva în grădina Eden. La început, a fost vorba de punerea sub semnul întrebării a bunătăţii lui Dumnezeu (Genesa 3:1-6). Apoi, a urmat căderea în păcat, care a creat teama distructivă faţă de Dumnezeu (Genesa 3:8). Acest tip de frică duce la îngrijorare, iar atunci când permitem îngrijorării să pară şi mai mare, alimentând-o constant, ne vom îndepărta de Creatorul nostru.

Read more...