Arhiva editoriale
 Următoarea transmisie LIVE:
In fiecare duminica dimineata de la ora 9:00 si duminica seara de la 18:00.

Versetul zilei:

Ca un copilas


 
”Și Isus, chemând la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și le-a zis: ”Adevărat vă spun, dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni ca niște copilași cu nici un chip nu veți intra în împărăția cerurilor.” Matei 18:2,3
  Adesea mă frământ și mă întreb legat de rugăciunile care le aduc înaintea lui Dumnezeu și la care vreau să primesc răspuns fără întârziere. Aduc atâtea cauze și probleme cu care mă confrunt, aduc oameni dragi înaintea Lui și-L rog fierbinte ca El să le atingă inimile și să-i transforme și să le poarte de grijă…  Și-aș vrea ca rugăciunile mele să primească răspuns, aș vrea ca Dumnezeu să nu zăbovească și să aducă binecuvântarea mult dorită.
 Într-una din zilele acestea, Dumnezeu mi-a dat o lecție simplă în ce privește rugăciunea și totodată un răspuns la frământările mele cu privire la acest subiect. Munca mea de fiecare zi este în mijlocul copiilor de vârstă preșcolară. Într-o dimineață, stăteam de vorbă cu ei și le spuneam despre anotimpul iarna, ce putem noi să facem când este iarnă afară. Copiii mi-au spus bucuroși că pot să se dea cu sania, să se joace cu zăpadă și multe alte lucruri care lor le aduce bucurie. Discutând cu ei, un băiețel m-a întrebat când vom ieși afară să ne jucăm cu zăpadă? După un moment de tăcere în care m-am gândit bine ce răspuns să-i dau ca să nu-l dezamăgesc, i-am spus ca vom ieși afară să ne jucăm cu zăpadă atunci când va ninge, dar acum, nu avem zăpadă…Expresia de pe fețele copiilor s-a schimbat brusc. Au plecat capetele și au ridicat din umeri neputincioși. În acel moment mi-am dat seama că nu pot să-i las așa dezamăgiți.  Pentru ei, era o problemă că nu este zăpadă, dar nu numai pentru ei, că și pentru natura întreagă. În acel moment, un gând s-a născut în inima mea și le-am spus copiilor atât: ”haideți să ne rugăm ca Domnul Isus să ne trimită zăpadă că El ascultă atunci când ne rugăm.” Atât de sincer s-au rugat și în cuvinte așa de simple și sincere. Mă gândeam dacă Dumnezeu va răspunde rugăciunilor lor, pentru că ei au crezut că dacă cer un lucru de la Dumnezeu îl vor primi.

Read more...

Gloria cerului în umilința ieslei

”Hristos, măcar că avea chipul lui Dumnezeu[…] S-a smerit…”          Filipeni 2:6(a),8(a)

 

     Se apropie cu pași repezi și tăcut sfârșitul de an și odată cu el, sărbătoarea nașterii Domnului Isus.

    Știu tot ce s-a petrecut atunci, cu mii de ani în urmă…citim an de an textele despre nașterea Domnului la biserică și acasă. Și totuși, mintea mea stăruie asupra unui verset care nu face parte din aceste texte legate de nașterea Domnului, e un verset care zice: ”Hristos, măcar că avea chipul lui Dumnezeu[…] S-a smerit…” Încerc să pătrund momentul: tot cerul cu mulțimile nenumărate de îngeri, tronul lui Dumnezeu, cei 24 de bătrâni așteptând împlinirea planului desăvârșit de mântuire a omenirii. Și gândul îmi stăruie la imaginea Domnului Isus, Fiu de Dumnezeu, glorios, slăvit și adorat de toată oștirea cerurilor…aștepta smerit să se întrupeze în chipul unui copil plăpând și dependent de mamă, într-o lume ostilă plină de nevoi, stându-i în față o viață cu durere și lipsă, o viață lipsită de onoruri și laude, Îl așteptau staulul de animale cu miros greu, cu ieslea săracă și mai apoi, batjocuri și bătăi, trădare și cununa de spini, bice și crucea…

   De-o parte, gloria cerului cu toate splendorile și frumusețile lui, îngerii care-L slujeau și mai mult de atât, prezența lui Dumnezeu, Tatăl Său, și de altă parte, chin, suferință, trădare, moarte…și noi, oamenii, creatura mâinilor Sale… Privind la noi și știind inima plină de dragoste a lui Dumnezeu, ”Hristos, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, s-a smerit și s-a făcut trup…”

   Nu a fost primit cu urale, din contră, a fost alungat din casă în casă până când a ajuns în cel mai neînsemnat loc din Betleem. Nu I s-au închinat regii și împărații, pentru că îngerii nu au coborât cu minunata veste la ei, ci la păstorii din câmp ce-și păzeau oile…El s-a smerit, de aceea pot veni la El toți oamenii, și bogații și necăjiții, pentru că El a venit să aducă lumii viață și a ales să vină în cel mai umil mod. Toată gloria cerului s-a coborât în umilința unei iesle, pentru că lui Dumnezeu nu I s-a părut prea greu și prea mult să facă acest lucru, pentru că ne-a iubit…

   Și dragostea Lui pentru noi, l-a făcut pe Domnul Isus să se smerească și să se umilească până la moarte și încă moarte de cruce!

    Ieslea a fost cea care adăpostea toată gloria cerului – Copilul Sfânt – darul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră!

 

 

Naomi Crișan

Rodul binecuvântat al suferinţei

În înţelegerea suferinţei pornim de la obişnuita întrebare: Dacă Dumnezeu ne iubeşte atunci de ce îngăduie suferinţă?

De ce există suferinţă în lume, în viaţă, în familie? De ce au parte de suferinţă şi credincioşii?

Această întrebare este folosită adesea de necredincioşi, pentru a-şi justifica necredinţa. Întrebarea pusă de aceştia se vrea a fi retorică. Ceea ce ei ar dori să comunice prin această întrebare este că suferinţa ne dovedeşte fie absenţa lui Dumnezeu, fie lipsa bunătăţii sau puterii Lui.

Adesea, în situaţii neplăcute, chiar şi unii credincioşi se întreabă: De ce există suferinţă? Cum se împacă suferinţa cu un Dumnezeu omniprezent, atotputernic şi nemărginit în iubire?

Pe tot parcursul vieţii trebuie să suferim. Suferinţa este o realitate. Ea nu este un scop al vieţii, chiar dacă aceasta era afirmaţia lui Elifaz din Teman în cuvintele: „Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare” (Iov 5:7). Venim în această viaţă şi întâlnim, la tot pasul, suferinţă în diverse forme: fizică, emoţională sau spirituală. Astfel întâlnim boală şi moarte, pericole, suferinţa celor dragi care ne produce suferinţă, moartea copiilor, a părinţilor, a celor apropiaţi. De asemenea batjocura din partea altora ne produce suferinţă, sunt nedorite dispreţul, persecuţiile, singurătatea, dorul de casă, lipsa unui scop în viaţă, abandonul, trădarea, infidelitatea, problemele sociale din ţară, problemele financiare, nesiguranţa, pericolul de moarte, ca să numim câteva provocări ale vieţii, generatoare de suferinţă.

Într-un fel suferinţa este caracteristica inevitabilă a acestei vieţi, deşi nu este scopul vieţii. Omul suferă în această viaţă, deşi nu se naşte ca să sufere. Suferinţa nu este scopul vieţii, dar adesea este calea de a ne atinge ţelul în viaţă.


Read more...

Prietenii adevărați


“Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate”. Proverbe 17:17
 
 
  În ultima perioada de timp am fost provocat de două ori pe acelasi subiect: prietenia adevarată. Care este prietenia adevarată? Cum stiu dacă Dumnezeu este de acord cu legatura de prietenie pe care o am?
Prima provocare a fost  versetul 17 din cartea Proverbe capitolul 17, care o are încarcatură emotională deosebită. Iar cea de-a doua provocare a fost compunerea unui tânăr despre prietenie: “Nu pot să-mi imaginez viata fară prieteni. Ei sunt unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii. Avem nevoie de ei ca să le împărtăsim atât bucuriile cât si supărările noastre. Este bine să stim lucrul acesta si să învătăm din timp să îi apreciem si să-i tinem aproape de noi.
   Pentru mine, prietenul meu cel mai bun înseamnă foarte mult. De fiecare dată când am avut nevoie de el mi-a fost alături. El este o persoană sinceră care nu ar putea să mă mintă niciodată, indiferent de situatie. Mi-a dovedit de nenumarate ori că nu este un prieten fals si a reusit să-mi câstige toată încrederea. Am învătat să ne distram, să învătăm unul de la celalalt, să ne plângem unul altuia atunci când ne este greu si cel mai important lucru: să ne respectăm.
   De când suntem prieteni am înteles că fără respect si fără îngăduintă nu poti avea un prieten adevărat. Îmi doresc foarte mult ca prietenia noastră să dureze o viată.”

 
  Însusi Isus Hristos în evanghelia lui Ioan cap15 cu versetul 12 ne dă o poruncă:
“Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi."
 

Read more...

Rusalii pentru generația noastră



Nu este necesar să mai afirmăm că trăim zilele din urmă. Este o realitate pe care doar cei cu conştiinţa adormită o mai ignoră.
      Este o vreme în care răul se extinde în creaţia lui Dumnezeu, dar şi o vreme în care Dumnezeu  lucrează cu mare putere la răscumpărarea creaţiei Sale.
      În timp ce „dragostea celor mai mulţi se va răci...”, Biserica Domnului traieşte din plin prin Duhul Său.
     Lucrarea Duhului Sfânt pentru trezire spirituală este o realitate tot mai evidentă.
      Fiecare credincios  trebuie să se  apropie de Dumnezeu prin rugăciune, cu pocăinţă, ca să beneficieze de această măreaţă  putere.
     Aceasta este:
O putere care înnoieşte
O putere care direcţionează
O putere care autentifică slujirea
O putere care aduce unitate 
 
Cum ne raportăm noi ca biserică la marea trimitere?(Matei 28:18-20)
           Se vorbeşte tot mai des despre întoarcerea la viaţa bisericii primare. Deşi nu este posibil să atingem toate detaliile formale ale vieţii bisericii primare, trebuie să ne întoarcem la ceea ce dădea suflu acestei biserici şi să punem preţ pe lucrarea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu, care dă autenticitate promovării Evangheliei.
          Trăim într-o generaţie fără teamă de Dumnezeu, şi  suntem trimişi de Dumnezeu la contemporanii nostri.  Oamenilor acestei generaţii trebuie să le ducem vestea bună că trebuie să se împace cu Dumnezeu.
         Cum vom putea face asta?
         Prin călăuzirea şi cu puterea lui Dumnezeu, adică prin Duhul Sfânt.
        Dumnezeu aşteaptă bărbaţi şi femei care să stea la dispoziţia Sa pentru a-I face lucrarea.
         Conştienţi de această responsabilitate, dacă venim înaintea lui Dumnezeu putem experimenta trezirea spirituală, pentru ca apoi să-i trezim şi         pe alţii. Pe unii trebuie să-i trezim din somnul indiferenţei , al nepăsării, iar pe alţii trebuie să-i trezim din moarte, din moartea păcatului.
Eşti gata să fii unul dintre cei care experimentează și  apoi duce mai departe focul trezirii?

Traian Florea 

Aş fi vrut să fiu acolo


 
Mi-ar fi plăcut să fiu pe munte
S-aud Cuvântul predicând,
Să văd atâtea mii de oameni
cum stau pe iarbă ascultând.
 
Aş fi dorit să fiu copilul,
Ce cu iubire-a renunţat
La pâinea lui şi peştii care
Isus i-a binecuvântat.
 
Un ucenic ce-mparte pâine
Mi-ar fi plăcut ca să pot fi,
Să văd mulţimea săturată
Cu har din cer, în acea zi.
 
Şi-aş mai fi vrut să fiu eu omul
Ce prin credinţă a cărat
Coşuri goale, să se strângă
Belşugul vrednic de-mpărat.
 
Andrei Crisan 

Pe urmele Mântuitorului

 
               Despre Israel şi pelerinaje în Țara Sfântă s-a scris mult, acum a venit şi rândul meu. Cu un strop de  emoţie am decis să fac pasul şi să mă înscriu la Agenţia de turism Oxentia pentru un pelerinaj în Israel.
Am căutat informaţii de tot felul: care este securitatea acolo, ce se mănâncă, ce obiceiuri au ei, etc. Au fost mulţi care m-au sfătuit să renunţ, să-mi fac testamentul, să mă mai gândesc... Interesul creştea cu cât se apropia momentul plecării. Acum pot să spun că am avut un timp deosebit de binecuvântat. 
Într-un grup mixt în ce priveşte apartenenţa la o biserică neoprotestanta, repede ne-am unit şi hotărât în privinţa ţintei noastre și anume,aceea de a călca pe urmele Mântuitorului. Intinerarul a fost bogat cu multe puncte de interes pe care le găsim în Vechiul Testament dar şi în Noul Testament. Timpul a fost folosit foarte eficient. Am fost bine informaţi pe tot parcursul călătoriei, atât cu privire la ceea ce vedeam, cât şi la situaţiile şi cultura în care ne aflăm. M-am simţit tot timpul comfortabil şi în siguranţă.
Ţara Sfântă, Israel, va rămâne o ţară a contrastelor, o ţară deosebit de frumoasă, o ţară cu o încărcătură istorică şi spirituală bogată. Se poate vedea şi azi zbuciumul existent între diferite grupuri religioase prezente pe toată suprafaţa ţării. Statul Israel este cuprins între Marea Moartă şi râul Iordan, în est, şi ţărmul Mării Mediterane, în vest. Spre nord se învecinează cu Siria şi Liban, spre est cu Iordania, iar în sud-vest cu Egiptul.
După 7 zile pline de informaţii şi activităţi pot spune că am avut din plin un timp binecuvântat. Este lesne de înţeles că am păşit prin locuri care alteori mi le-am imaginat din pasajele biblice sau alte scrieri . Pe lângă locurile diferite de cum eram obişnuit, dar totuși,pitoreşti, am trăit momente spirituale deosebite. Emoţia şi încărcătura creştină au fost revărsate peste tot grupul atunci când fiecare loc vizitat a fost confirmat cu pasajele biblice.
Pelerinajul în Țara Sfântă a fost organizat impecabil din mai multe puncte de vedere:
-       Crearea cadrului de a-L simți altfel pe Isus Hristos
-       Crearea cadrului creştinesc documentat biblic
-       Ghidul a fost impecabil şi devotat în slujba ce a făcut-o
-          Cazarea, mâncarea şi transportul a fost la nivelul promis

Read more...