Arhiva editoriale
 Următoarea transmisie LIVE:
In fiecare duminica dimineata de la ora 9:00 si duminica seara de la 18:00.

Versetul zilei:

Mâna Stăpânului

”La Tine îmi ridic ochii, la Tine care locuiești în ceruri.
Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, și ochii roabei, la mâna stăpânei ei, așa se uită ochii noștri la Domnul Dumnezeul nostru până va avea milă de noi.” Psalmul 123:1,2

 
 
            De câteva zile îmi stăruie în minte acest verset și îl repet mereu în gând.Într-una din zilele acestei săptămâni m-am oprit să meditez adânc la el.Inima mea a găsit refugiu în Cuvântul lui Dumnezeu ori de câte ori simțeam că mi se clatină nădejdea și că nu mai am putere. Am învățat să alerg la Cuvântul lui Dumnezeu așa cum aleargă un însetat la izvorul limpede și răcoritor de apă.
            În lumea aceasta trecem prin multe situații care mai de care mai felurite și ne trezim de atâtea ori la momente de cumpănă când nu știm unde să mergem, ce să alegem și ce să facem și privim în jur, căutăm ajutor la oamenii de lângă noi care ne ajută și ei cum pot și cu ce resurse au, dar sunt și ei limitați și ajung la un moment când ridică din umeri a neputință și prea adesea auzim răspunsul: ”Am făcut tot ce s-a putut face omenește” și cuvintele ne răsună în inimă ca un ecou...Unde să ne ducem? De la cine să așteptăm ajutorul și cine ne va întinde o mână?
            ”La Tine îmi ridic ochii, la Tine care locuiești în ceruri” spune psalmistul. Și noi trebuie să facem la fel, pentru că Cel la care privim nu e un om bine văzut în societate, nici un medic renumit, nici un om de afaceri de succes, ci e Dumnezeu, Cel care umple cerurile și pământul cu slava Lui. Și gândul acesta ne dă curaj să venim în fața Celui care e cel mai puternic din univers și e capabil să rezolve orice problemă oricât de mare ar fi ea. Și totodată ne simțim mici și privim la acest Dumnezeu mare și ne cuprinde sentimentul de nevrednicie și tot ce putem face este să privim la mâna acestui Dumnezeu așa cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor și să așteptăm…
            Orice rob știa că stăpânul său are drept de viață și de moarte asupra lui și stapânul putea să facă tot ce vroia cu el. Mâna stăpânului putea aduce moartea, dar putea aduce și viața. Robii se uitau la mâna stăpânilor care aveau putere asupra lor și în privirea lor era întipărit un gând nerostit ”milă”. Fiecare nădăjduia ca mâna stăpânului său să se deschidă cu milă...
            Venim și noi înaintea Stăpânului Universului și privim spre mâna Lui care poate să aline dureri, poate să vindece boli, poate să aducă scăpare, poate să atingă inimi și să le transforme și așteptăm...dar ceea ce ne face să îndrăznim să venim la El, este ca acest Stăpân spune că își înnoiește bunătatea în fiecare dimineață și că îndurările Lui nu sunt la capăt. Bunătatea Lui ne dă nădejde că mâna Lui se va deschide pentru noi cu milă și îndurare, nu ca să ne nimicească, ci ca să ne dea un viitor și o nădejde. Nu știm când va face acest lucru, dar știm că în bunătatea Lui ne răspunde prin minuni rugăciunilor noastre. Până când vom primi din mâna Lui binecuvântările promise, nu ne rămâne decât să privim la El, a cărui glorie umple cerul și pământul și să ne plecăm înaintea Celui care e vrednic de cinste, laudă și recunoștință, pentru că El va răsplăti așteptarea noastră cu bucurie.
 
Naomi Buțulan