Arhiva editoriale
 Următoarea transmisie LIVE:
In fiecare duminica dimineata de la ora 9:00 si duminica seara de la 18:00.

Versetul zilei:

”Amintiri din timpul verii II"



Iosua
După 40 de ani de pribegie prin pustiu am ajuns la Iordan - hotarul ţării Canaanului. Apele râului erau mari în timpul verii şi se revărsau peste toate malurile sale (Iosua 3:15). De partea cealaltă ne aştepta Ierihonul, o cetate întărită cu ziduri groase, de necucerit. Moise murise şi tot poporul dorea să vadă dacă Domnul mai este cu noi cum a fost pe vremea părinţilor noştri, când s-au despicat apele şi au trecut marea ca pe uscat. Chiar dacă eram un luptător viteaz, ştiam că luptele de cucerire a ţării Canaanului nu le vom putea câştiga prin forţele noastre proprii. Dar, Dumnezeu ne-a promis că orice loc pe care îl va călca talpa picioarelor noastre va fi al nostru, aşa că încrezându-ne în promisiunea Lui am pornit să cucerim ţara. Domnul a făcut lucruri minunate în mijlocul nostru oprind miraculos apele Iordanului aşa că am trecut cu tot poporul pe uscat. Nu au trecut multe zile şi cetatea Ierihonului a căzut înaintea noastră fără luptă, ci doar prin puterea Lui. Apoi, la mica cetate Ai am învăţat cu durere că Dumnezeu este cu noi doar atunci când suntem şi noi cu El şi ascultăm de poruncile Lui... Nu am timp acum să vă povestesc tot ce s-a întâmplat... cum s-a oprit Soarele la lupta de la Gabaon, cum Dumnezeu a trimis înaintea noastră viespile bondăreşti şi grindina împotriva uriaşilor ţării, cum şi-a împlinit toate făgăduinţele şi am luat în stăpânire toată ţara Canaanului.
Dacă vreţi şi voi să aveţi parte de isprăvi mari vă spun secretul meu: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta, cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8).
 
Samson
Deși toți oamenii mă cunosc pentru puterea mea nemaipomenită, am să vă povestesc ce le-am făcut filistenilor într-o vară când m-au lăsat fără nevastă. Ca să mă răzbun am prins 300 de vulpi, nu vă spun cum, apoi le-am legat două câte două de cozi cu câte o făclie aprinsă la mijloc. Parcă le văd și acum cum se mai zvârcoleau și scheunau bietele animale speriate. Apoi le-am dat drumul în holdele coapte ale vrăjmașilor și au aprins atât snopii strânși cât și grâul încă în picioare, ba chiar și grădinile de măslini. Filistenii înfuriați au venit să mă prindă, dar Duhul Domnului mi-a dat putere și cu o falcă de măgar am ucis 1000 de oameni. Apoi fiindu-mi foarte sete am strigat după ajutor și Dumnezeu a despicat stânca din Lehi și a făcut să țâșnească ”izvorul celui ce strigă” (Jud. 15).
  Samuel
Poporul Israel mi-a cerut să pun un împărat peste ei ca să aibă, la fel ca toate neamurile, un om care să fie în fruntea lor. Am plâns atunci mult înaintea Domnului, dar Dumnezeu mi-a spus să le ascult glasul pentru că nu pe mine mă leapădă ci pe El. Într-adevăr ei tânjeau după un împărat pământesc în locul celui Preaînalt, nevăzut. Când am îmbătrânit și am albit am chemat tot poporul la Ghilgal și acolo am avut o dare de seamă. Ca să le arăt ce alegere urâtă au făcut și ca să îi provoc la pocăință am cerut Domnului un semn. Și în scurt timp, în mijlocul verii, în timpul secerișului Dumnezeu a trimis tunete și ploaie. Tot poporul a avut atunci o mare frică de Domnul și de mine (1 Samuel: 12:18).
 
Rut
Nu vreau să mă laud, dar cred că am cea mai frumoasă poveste de dragoste spusă vreodată. O poveste adevărată împletită cu lacrimi, sudoare, jurăminte, răsplătire, răscumpărare și multă, multă iubire. Totul s-a petrecut vara, o vară de neuitat. L-am cunoscut pe Mahlon, bărbat evreu care mi-a împărtășit credința într-un Dumnezeu bun, nu ca Moloh și Chemoș ai noștri. Dar Mahlon a murit, la fel ca socrul și cumnatul meu. Am plâns atunci mult și m-am legat cu jurământ de soacră-mea că o voi urma oriunde se va duce. Am plecat împreună cu Naomi și  am ajuns în Betleem. Acolo am căutat un câmp de unde să culeg spice căzute în urma secerătorilor. Dumnezeu m-a îndrumat spre ogorul binecuvântat al celui care s-a îndurat de mine și mi-a spus să rămân cu slujnicele lui. Da, așa cum știți deja, Boaz este numele răscumpărătorului și a iubitului meu soț, prin care Dumnezeu ni l-a dăruit pe Obed bunicul lui David.
 
Iona
Dumnezeu m-a trimis la Ninive să vestesc că după 40 de zile cetatea va fi nimicită. Am vrut să fug la Tars și ați aflat cu toții cu ce fel de submarin am fost salvat din apele întărâtate ale mării. În final am ajuns la Ninive, am predicat ce mi s-a poruncit și m-am mâniat când am văzut că oamenii se pocăiesc. A urmat episodul cu curcubetele. Aveam un soare arzător deasupra capului și mi-am făcut un umbrar. Apoi Dumnezeu a făcut să apară un curcubete, care pe cât de repede a crescut, atât de repede s-a uscat și eu din nou m-am mâniat. Atunci Dumnezeu m-a învățat că oamenii sunt mai importanți ca orice plantă și că El nu dorește moartea păcătosului ci vrea ca oamenii să se pocăiască și să fie salvați.
 
Isus
Pentru mine vara are o însemnătate deosebită. Mai mult decât căldură, mai mult decât vacanță, vara e timpul holdelor coapte, indiferent dacă e chiar vară sau doar în înțeles spiritual. Aduceți-vă aminte de cetatea Sihar din Samaria, mai erau încă patru luni până la seceriș și cu toate acestea holdele de oameni, schimbați de mărturia femeii de la fântână, erau albe gata de un seceriș sfânt. (Ioan 4:35).
În legătură cu vara e și pilda smochinului: când vedeți că i se frăgezește mlădița știți că vara este aproape. Urmăriți semnele vremurilor, fiți veghetori și indiferent de ceasul în care voi reveni să fiți gata, cu făcliile aprinse!
Andrei Crișan