Arhiva editoriale
 Următoarea transmisie LIVE:
In fiecare duminica dimineata de la ora 9:00 si duminica seara de la 18:00.

Versetul zilei:

Rugaciune sau razboi?

Deşi sună cam „drastic”, cam acesta e mesajul multor lucrări şi vedenii pe care unii slujitori ai Domnului le-au avut în ultima vreme. Poate obişnuim să „cercetăm toate lucrurile”, mai ales când este vorba despre prorocii, dar e bine să nu le dispreţuim – Dumnezeu mai vorbeşte şi azi. Însă chiar şi în lipsa lor, probabil majoritatea dintre noi suntem în temă cu ştirile şi recunoaştem că nu sună prea încurajator. Unii tineri din biserica noastră au avut şi visuri în care se arăta „mult sânge”. Toate aceste lucrări semnalează nevoia unirii creştinilor în rugăciune, prin zile speciale de post şi mijlocire.
Fără a încerca să stârnim panica, ne întrebăm totuşi: ce ne costă să ne rugăm? Să presupunem că toate aceste temeri sunt bazate pe supoziţii, însă Biblia ne îndeamnă să ne rugăm pentru ţara în care locuim. Putem să ne împlinim această datorie chiar şi pe timp de pace. Dacă nu se roagă „pocăiţii”, cine se va ruga? Dacă nu mijlocim noi, cine va mijloci?
Azi dimineaţă la timpul meu de părtăşie „s-a întâmplat” să citesc din Luca 19:41-44:
Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”  Deşi pasajul se referă la cetatea Ierusalimului, aceste cuvinte pot fi valabile şi în dreptul României. Cine ştie dacă lucrurile care pot da pacea nu se vor ascunde în curând de ochii noştri... Nu putem spune că România n-a avut o vreme a cercetării şi un timp în care să se pocăiască. Dar oare cât mai durează răbdarea lui Dumnezeu?
Haideţi să nu rămânem indiferenţi! Se anunţă vremuri grele şi multă durere. Suntem datori să ne rugăm, noi, care ne considerăm „adevăraţii creştini” ai României – o ţară zis „creştină”, dar care Îl ignoră pe Dumnezeu. Poate El va îndepărta mânia Lui, aşa cum a îndepărtat-o de la cetatea Ninive, după strigarea lui Iona, „încă patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicită”. Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă. Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”(Iona 3:5-9)
Iată că păgânii au ştiut ce este de făcut, cu atât mai mult ar trebui să ştim noi, răscumpăraţii Lui. Îndemnăm la zile de post şi rugăciune pentru pacea României, ca Dumnezeu să se îndure de noi şi să ne păzească de războiul care bate la porţi. Ne dorim în dreptul nostru aceeaşi milă pe care Dumnezeu a arătat-o locuitorilor din Ninive – Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut (Iona 3:10).
                                                                                                Ioana Cătuna